• Să uităm spiritul dar să verificăm virgula
• Ciocul mic acum noi suntem la putere
• Metehne vechi: binecuvântarea penalilor
• Tătucul revine
• Pariorul la butoane sau ,,Cum e mutul mai voinic”

Să uităm spiritul dar să verificăm virgula

,,Premierul Florin Cîțu a anunțat, miercuri, 8 septembrie, că Guvernul va sesiza Curtea Constituțională a României în privința moțiunii de cenzură depuse de USR PLUS și AUR, despre care consideră că a fost depusă nelegal.” Scrie Europa FM.

Avem nevoie de proceduri ca societate, pentru a ne asigura că jucăm cu toții același joc. Că vorbim aceiași limbă și mergem în aceiași direcție. În democrație avem nevoie de mai multe organisme fie ele parlamentare, guvernamentale sau civice pentru a asigura un mecanism echilibrat, (checks and balances) care să nu permită acumularea de putere excesivă. Însă procedura nu poate înlocui spiritul. Cu alte cuvinte, căutarea viciilor de interpretare sau a virgulelor, nu ar trebui să poată schimba sensul unei reguli.

Pentru a evita dezechilibrele majore și acumularea de puteri statale excesive, democrația a găsit acest mecanism de fragmentare a puterii în segmente mai mici care să se verifice și să se echilibreze reciproc. Nicio persoană și niciun organism administrativ, guvernamental, parlamentar sau partinic nu ar trebui să poată acapara de unul singur puterea. Acesta este ,,spiritul” democrației și acesta a fost scopul prevederii moțiunilor de cenzură. Moțiunea de cenzură este mecanismul care ar trebui să garanteze echilibrarea puterii într-un guvern.

Domul Cîțu caută virgula la CCR doar doar o găsi vreuna să oprească moțiunea de cenzură. Este primul demers de după Revoluție, în care o moțiune este întârziată și împiedicată prin orice mijloace.

Ciocul mic acum noi suntem la putere

Întârzierile procedurale, forțarea limitelor la ședințe, la vot, și în general atitudinea tip ,,Ciocul mic acum noi suntem la putere” pare a fi terenul favorit de joacă în politica românească. Jocul se joacă acolo unde se poate înclina masa, se poate șterge linia de tușă, sau se poate negocia cu arbitrul. Ne înduoișează până la lacrimi corectitudinea clamată de prim-ministru de a verifica legalitatea moțiunii la CCR, mai ales după mizeria prin care a acuzat că USR și AUR ar avea semnături falsificate. Însă nu la găsirea vreunei virgule nerespectate credem că s-au gândit fondatorii acestui mecanism ci la balansarea puterilor în stat. În politica românească avem o istorie în a găsi virgula avantajoasă în orice text al legii. Doar de ,,spiritul” ei, mai uităm.

Metehne vechi: binecuvântarea penalilor

Și cum am fost inițiatorii proiectului ,,Fără penali în funcții publice” se pare că nu s-a uscat încă cerneala pe demisiile USR că prim-ministrul și-a dat binecuvântarea unui penal. ,,Premierul Cîțu, alături de primarul Piedone, condamnat în primă instanță la 8 ani în dosarul Colectiv. Eugen Iancu, președintele Asociației Colectiv: Rușine PNL, rușine Cîțu – titrează Hotnews.

Tătucul revine

Se pare că nu am scăpat de vechiul model de leadership atât de românesc ,,Tătucul” revine. Iată-ne așadar, aproape de momentul de a repeta aceiași greșală de 30 de ani încoace: Combinarea funcției de prim-ministru cu cea de șef de partid (fie direct fie prin paiațe tip Dăncilă). Combinație care permite răsplătirea susținătorilor politici și pedepsirea vocilor critice prin împărțirea banilor de la Guvern către Consiliile Județene. Suntem aproape de a avea din nou un ,,tătuc” care știe cum și cui se împarte, care deține adevărul absolut și deșteptăciunea în toate cele adică metehne pesediste bine ascunse.

Pariorul la butoane sau ,,Cum e mutul mai voinic”

,,Văzându-l pe Cîțu în ultimele zile, am avut o revelație. Băiatul asta nu face politică, ci pariază o miză. Indiferent de costuri, va merge până la capăt” Laurențiu Ștefănescu, fost broker, face referire la profilul psihologic al lui Cîțu.

Din păcate, democrația românească, încă prea tânără, încă în formare, mai permite ca la vârf să fie propulsate persoane cu mentalitate de parior. Echilibrul și analiza sunt înlocuite cu ambiția personală și decizii fără cântărirea consecințelor. Sau cum s-ar spune în ardeal: ,,Cum îi mutul mai voinic”